Conform raportului Oficiului pentru Comunicații Electronice (UKE) privind starea pieței de telecomunicații în anul 2019 și inventarierii incluse în acesta, în 2019 au fost raportate 239 187 noduri de fibră optică, iar în medie, în Polonia, fiecare al doilea nod este echipat cu interfețe optice. Acest lucru ilustrează foarte bine densitatea mare a liniilor de fibră optică vizibilă pe harta de mai jos. Autorii raportului menționat arată că numărul unor astfel de noduri a crescut cu 22 de mii față de 2018 și de patru ori față de 2013.
RELAȚII ALE REȚELELOR DE FIBRĂ OPTICĂ ÎN POLONIA
(Sursa: Raportul UKE privind starea pieței de telecomunicații în 2019)
Numărul atât de mare și în continuă creștere de interfețe optice a contribuit semnificativ la creșterea interesului față de transceiverele compatibile (third‑party), care, datorită prețului atractiv, permit reducerea cheltuielilor.
Totuși, doar transceiverele compatibile de bună calitate ne permit să reducem costurile. Despre ce merită urmărit atunci când alegem înlocuitori am scris deja parțial în articolul Să folosim sau nu înlocuitori de module optice. De această dată vom analiza mai atent aspectele legate de compatibilitatea transceiverelor compatibile cu echipamentele OEM.
Nu de puține ori transceiverele compatibile pe care le alegem au probleme de compatibilitate cu echipamentul activ deținut, cum ar fi, de exemplu, un switch, un server sau un router. Unul dintre motivele acestor probleme este blocarea posibilității de a utiliza înlocuitori de către producătorii de echipamente active, care, dorind să își protejeze veniturile din vânzarea propriilor module, modifică și actualizează constant software‑ul echipamentelor lor, astfel încât acestea să suporte doar propriile transceivere.
Se întâmplă frecvent ca transceiverul compatibil achiziționat să nu fie recunoscut de echipamentul în care ar trebui să funcționeze sau ca, inițial, acesta să fie recunoscut și să colaboreze cu echipamentul, însă, după una dintre următoarele actualizări de software, să înceteze să mai funcționeze corect în acel echipament.
O astfel de situație generează multe probleme, cum ar fi: lipsa funcționării linkului, nemulțumirea clienților conectați pe acel link, costuri suplimentare pentru noi legate de înlocuirea transceiverului, pe care cineva trebuie să îl demonteze și să instaleze altul în locul său. Transceiverul nefuncțional trebuie trimis înapoi la furnizor sau producător, să așteptăm returnarea sau înlocuirea acestuia, apoi să îl instalăm din nou și să pornim pentru client un link de rezervă.
Și ce se întâmplă dacă transceiverul a ieșit deja din perioada de garanție? Trebuie să cumpărăm unul nou sau să plătim pentru reprogramarea lui? Problemele și costurile încep să se acumuleze, iar costul inițial scăzut al transceiverului de fibră optică compatibil crește semnificativ. Plătim angajatului pentru lucrările de instalare, firmei de curierat pentru livrarea transceiverului la furnizor/producător. Se întâmplă de asemenea ca, drept despăgubire pentru linkul nefuncțional, să fim nevoiți să reducem abonamentele clienților conectați pe link sau să plătim penalități contractuale pentru întreruperile de serviciu. Uneori suntem nevoiți să cumpărăm un alt transceiver sau să căutăm un alt furnizor, pentru care nu avem nici timp, nici dispoziție.
Compatibilitatea unui transceiver nu depinde doar de modul în care este programat, ci și de repetabilitatea execuției plăcilor PCB. Aceasta se reflectă direct în obținerea compatibilității modulului optic cu echipamentul activ în care este instalat. Din păcate, foarte des se întâmplă ca producătorii de transceivere optice să nu acorde atenție schimbărilor de proiectare a circuitelor pe plăcile PCB, livrând adesea echipamente cu arhitectură nerepetabilă a plăcilor PCB. Lipsa acestei repetabilități face ca modulele optice de același tip, programate identic, uneori să funcționeze fără probleme cu echipamentul activ și să fie recunoscute corect, iar alteori să fie recunoscute eronat sau să fie complet invizibile pentru acel echipament.
Soluția ideală pentru problemele de compatibilitate ale transceiverelor optice ar fi posibilitatea de a programa aceste module local, în mod autonom, oriunde și oricând. Așa cum sugerează un utilizator de Facebook pe unul dintre forumurile de profil: „De ce să nu îți faci pe un RPi un programator pentru transceivere? Până la urmă e o treabă simplă…”. Oare chiar așa este?
Mai multe detalii într‑un articol următor, în curând.
RECOMANDĂM:
Un transceiver optic de un anumit tip este raportat ca alt tip. Este o eroare?
Există situații în care transceiverul este recunoscut de switch, transmisia decurge fără probleme, dar transceiverul se prezintă în echipament ca un alt tip. De exemplu: instalăm un transceiver de tip BiDi, care în switch este raportat ca alt tip, de exemplu „LR”. Astfel de situații apar cel mai des atunci când producătorul echipamentului activ, de exemplu switchul, nu are în ofertă transceivere BiDi. Prin urmare, pentru ca un astfel de transceiver să poată fi recunoscut de switch, el trebuie programat ca unul dintre tipurile de transceivere disponibile în oferta acelui producător, de exemplu ca „LR”. Într-un astfel de caz, chiar dacă transceiverul se prezintă altfel, el nu este programat incorect, deoarece transmisia însăși decurge corect, iar switchul îl recunoaște.
Avem un transceiver optic programat corect, dar linkul nu se ridică. Ce facem?
Propunem câțiva pași de configurare pe echipamentul activ după conectarea transceiverului, pași pe care uneori îi uităm, dar care sunt adesea cauza problemelor de funcționare corectă a linkului.
Ridică manual linkul și configurează portul:
- verifică dacă portul este activat,
- folosind modulul de diagnostic DDM/DOM al transceiverului, verifică dacă dioda/laserul TX funcționează, adică emite semnal, și dacă dioda de recepție RX primește semnal,
- verifică dacă ferulele conectorilor optici ai patch cordului și ai transceiverului nu sunt murdare,
- verifică setările portului (viteză și FEC),
- dacă linkul nu se ridică – setează manual vitezele de transmisie,
- dacă linkul se ridică, dar există probleme de transmisie – verifică setările portului: VLAN și setările de rutare.
Nu vrei să ratezi următoarele articole? Abonează‑te la newsletter sau urmărește‑ne pe:
